Limbile mele toate

3 minute

Je suis toujours à la recherche des choses inocentes, j’apprends à séparer l’essentiel de reste tous les jours, maintenant beaucoup plus vite qu’il y a 10 ans, maintenat moins critique qu’il  y a 10 ans.

Nuantele unei limbi sunt probabil lucrul cel mai dificil de patruns. Sunt profunde caci greu de explicat si foarte greu de simtit caci extrem de bine legate de istorii si traditii comune celorlalti.

Iti dai seama cat de departe de ceilalti esti numai atunci cand toti in jurul tau rad de o gluma tie doar fugarita de neintelegeri chiar si dupa explicatii binevoitoare date pe un ritm lent si cu multe pauze.

Am plecat in lume cu 15 ani de franceza invatata la scoala – nu mai mult de doua ore pe saptamana si ceva echivalent a 7 ani de engleza – „ceva echivalent” caci am facut parte din acea „generatie sacrificata” a profesorilor bolnavi, profesoarelor in concediu de maternitate imposibil de inlocuit.

Am aterizat intr-o lume a argoului si a cuvintelor masacrate de „cat mai repede” deci cat mai scurt. Spre surprinderea mea primele luni am comunicat intr-o engleza aproximativa imbogatita de semne si zambete tampe. Mi-am dat seama ca vorbind o limba straina si nu o limba autohtona aproximativa si impiedicata la fiecare cuvand pari inteligent.

Cu timpul am indraznit sa ma lansez in conversatii simple in franceza, cu fraze fabricate la comanda cand cuvintele-mi lipseau, fraze hilare, fraze naive, fraze ce mi-au permis un anumit nivel de socializare rapida. Socializare naiva de nivelul celei inspirate de incocenta unui copil ce descopera viata.

Cu timpul am inceput sa rad la unele glume.

Am invatat insa ca perfectiunea nu e necesara intr-o comunicare „de baza” de genul „savoir” sau „savoir faire”  in care ceea ce conteaza in primul rand este doar ideea si viteza ei de patrundere a unor bariere invizibile spre „eu-l” celor interesati. Nuantele si intelegerea lor devin un adevarat obstacol de la un nivel unde „le savoir être” si „le savoir y être” devin indispensabile.

Franceza mi-am ameliorat-o mai mult obligata de jena declansata in fata zambetelor tampe si suturilor in partea dorsala pe care mi le-am luat de-a lungul anilor.

Engleza insa am pus-o un timp pe linie moarta. O limba straina de nivel „nuanta” mi-a fost mult timp de ajuns cu varf si indesat.

De vreo cativa ani insa m-am fortat sa fiu fortata sa ma simt din nou naiva. La a doua limba este insa putin mai simplu, timiditatea in faza erorilor dispare transformand in trecere erorile in sursa de discutii interminabile privind sensurile si originile.

Engleza imi este  inca naiva, intr-o faza incipienta, la un nivel cel mult „savoir faire” si eventual „expliquer pourqoui” . Uneori cu ceva tentative de „j’aimerais pouvoir proposer une autre piste, j’ai même quelques arguments pour la soutenir”. Dar cam atat.

J’aimerais pouvoir transposer en français, dans un même interval de temps un article de genre „Abisurile”, avec le même niveau de profondeur, avec le même niveau d’abstraction, avec la même signification  sugerée par le même type de métaphore et avec un même effet génére pour les lecteurs.  J’aimerais pouvoir passer les étapes sans les toucher, sans me rendre compte qu’elles existent…

Engleza o lucrez in continuare.

Se spune ca te poti declara un bon cunoscator al unei limbi atunci cand incepi sa visezi in acea limba. Pentru moment eu visez inca in romaneste si nu stiu daca voi visa vreodata intr-o alta limba.

.

4 răspunsuri la „Limbile mele toate”

  1. pfui! delicată treabă!
    La mine e invers 🙂
    Franceza imi place mult, o înțeleg, dar pentru că nu am mai avut niciodată șansa de a o vorbi din clasa a 12a, s-a pierdut. La fel și spaniola. am constatat, însă, că problema e similară: J ecoute, je comprend, mais je ne peux pas exprimer mes idees les plus profondes. (acum m-am dat doar mare cu ortografie stângace 😀 ) Mă agăț de engleză pentru că îmi dă posibilitatea să mă simt sigură pe mine când călătoresc undeva sau când urmăresc un film sau o emisiune. In toate am fost mai mult autodidactă.

    1. Problema esentiala cu orice limba este ca daca nu o practici o uiti. Si mai este si faptul ca una’i limba invatata in scoala si alta-i realitatea pe teren. Caci limba „poporului” este deformata , imbacsita de argouri si jargoane, scurtata, vorbita repede. Mi-am spus intotdeuna ca apetenta pentru o limba depinde intr-o masura foarte mare de varsta la care ai invatat-o si felul in care ai invatat-o. Eu am avut sansa – pentru franceza- sa am o o profesoara deosebita, plimbata prin Paris, care ne-a predat franceza la pachet cu dragostea ei pentru Franta. Spre deosebire de engleza unde am avut nesansa de a avea numai farame de profesori si aceia nu foarte implicati in ceea ce faceau. Engleza o practic azi obligat/fortat (cam 30% din jobul actual e in engleza). Vreau nu vreau, avansez.

  2. Mei, tu, da’ poti la fel de bine sa citesti si-n franceza, pe care zici c-o stapanesti mai bine. Vezi in articolul lui Mircea 🙂

    Tii musai sa te eschivezi?

    1. Ah , nu nici vorba de eschivare dar credeam ca’i musai in engleza . O sa studiez subiectul si o sa revin in curand cu ceva.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.