Pentru miercurea fara cuvinte, o initiativa lansata de Carmen.

Pe margine, de cand toate inceputurile se tot termina inainte de a se sfarsi, asa m-a luat o lipsa de chef incat nu-mi mai vine decat sa reneg definitiv asteptarea fara sens.

In mijloc, de cand randuri pline de naduf isi tot cauta in van punctul final – degeaba si el – asa m-a luat o lipsa de valoare adaugata incat nu-mi vine altceva de facut decat sa-mi sterg trecutul temporar lasandu-ma incet de randurile altora in schimbul propriilor randuri.

Pe margine, de cand promisiunile proprii isi ofera sfarsitul celorlalti, asa m-a luat o lipsa de incredere in eventualitati din start improbabile, incat nu-mi vine altceva de mai bun de facut decat sa-mi fabric minciunile proprii cu nemiluita. Se pare ca sunt la mare cautare.

In mijloc, de cand ma tot uit in spate la nevoile insirate cu toptanul dar deja toate bifate “pentru moment imposibil, reveniti la anu’ ” asa m-a luat o lipsa de atitudine incat nu-mi vine altceva de sperat decat sa-mi caut propriile-mi nevoi in darele unui contrasens inca in fasa.

Luata aproape de tot, cam peste tot, reneg asteptarea, tot cautandu-mi locul ideal pentru noua fabrica de minciuni. Pentru moment doar schitate dar in curand de-a dreptul controversate.

Sa raman inca putin departe de realitate

Sa-mi imaginez putin adevaruri  niciodata traite

Ci doar imaginativ dar palpabil simtite.

Se facea ca ma pregateam in graba si pe mare fuga

Sa-mi iau zborul spre o destinatie din ce in ce mai profunda

Din ce in ce mai indepartata, din ce in ce mai scufundata.

Pregatindu-ma de vant,  imbarbatandu-ma de nori

Nesteptand lunga asteptare intre doua fotolii

Prea mult apropiate , prea pe sus ridicate

Prea cu ardoare zbuciumate

De vant , de ploaie si de multe altele.

M-am rotit de pe o parte pe alta

Asteptand cu nerabdare acea decolare

De care mi se povestise , cu multe detalii hilare.

Si cu multe spatii goale .

Asteptam sa umplu golurile cu totul

Cu mine , cu tine , si cu cine mai stie ?

Inca clipa , inca doua clipe , si asa mai departe

Inca o eternitate practic degeaba.

Pregatiri si de data asta consumate in van

Mustata pisicii incepe sa sune delicat pe singura mana neacoperita de vis

Odata, de doua ori , un”hapciu” si totul e jucat pana la alt capat

Neimaginat , iesit din vis , evadat .

E aproape 10 :00 , m-am sculat !

Aici fulgii sunt detestati, certati si trimisi la colt in sir indian. Nu mai sunt demult la moda in diafana lor simplicitate, acum se poarta palariile cu boruri largi si funda rosie agatata de un pai lung infipt cu incredere si speranta intr-un pahar fara picior dar plin ochi de verde crud cu aroma de menta si parfum de vara torida pe malul marii.

Fulgii mei nu sunt doriti pe aici, prea reci si distanti, prea putin colorati, prea dificili, prea infofoliti in iernile grele de care se vorbeste intr-una la televizor.

Nu, fulgii mei nu sunt asteptati, prea multe cicatrici inca neinchise isi asteapta randul la uitare. Data trecuta cand au trecut pe aici au creat panica generalizata de care batranii inca soptesc intelept la urechile celor dispusi sa asculte.

Fulgii mei sunt acum doar pe la altii. Fulgii mei s-au retras in trecut.

Pe malul marii

Pentru miercurea fara cuvinte, o initiativa lansata de Carmen.

Brutal si aproape de tot.

Spre seara doar am crezut ca m-am regasit.

Relativ aceasi dar intr-o directie opusa.

Ametita si, pentru o fractiune de secunda, cumintita.

Acum imi adun gandurile de pe unde le-am imprastiat. Cand imi amintesc.

In rest bocesc.

Nu de durere, nici de placere. Doar de timpul pierdut pe un drum luat cu imprumut de la nici nu mai stiu cine.

Si ma tot gandesc.

In ordinea neordonata a amintirile atinse pe fuga filtrez concluziile una cate una.

Una alba, una neagra, una lipsa. Atrasa de apocalipsa.

Dintr-o alta data si tot nepremeditat, analiza profunda ma intoarce la mine.

E deja azi.

Vorbesti multe si nevrute/ rotocoale in spirala, turbulente

Mi-as dori gandurile sincrone cu muzica vorbelor tale/ Intempestiva, lasciva

Degeaba si iar degeaba, tacerea castiga teren/ Arid

Tacerea mea in fata vorbelor multe si goale / Cenusa aruncata drept in ochi

Incep sa ma simt mirosind greu si gri/ Improsti silitra

Ata alba, vremuri negre/ Mult prea evident, balans in dezechilibru

Tind sa echilibrez / Troc dezavatajos

Ganduri pe vorbe / Tipsie plina ochi , oferita , gratis

Refuz abrupt, neasteptat, ma retrag / Infrigurare

Ma incui cu zece lacate mari si ma ascund bine / Sub arcade

Imi voi asculta numai gandurile/ Doar tacand spre tine.

M-am epurat fortat si rapid/ Intr-un sfarsit.

(*) Etuva = Aparat metalic, de diferite forme și dimensiuni, folosit pentru sterilizare și deparazitare prin mijloace chimice și fizice.

Ochi larg deschisi, clipiri doar in caz necesitate. Un singur obiectiv in vizor, chiar si cu ochii inchisi. Visat noaptea, imaginat ziua, pregatit intre cele doua. Privit acum drept in ochi, din ce in ce mai aproape, aproape tangibil, aproape trecut, aproape regretat.

Un pas. O oprire. Un gand naravas. Un suras ascuns intre doua cute, o grimasa fugara. Inca un pas, aceasi sarma dintr-o perspectiva diferita. Parca mai aproape de capat. Doar parca ?

Acelasi acrobat imbatranit de doi pasi si un gand naravas. Mai intelept? Ar lasa-o balta. Mai incapatanat? Poate. 

Inca un pas. O fractiune de clipire furata unui regulament antic si prea de demult. Risc meritat, o lacrima se scurge incet. O privire pierduta intr-un gand recuperat de ieri seara, inceput si lasat balta. Dar merita continuat.

Un alt pas, o alta oprire, o nedumerire : sa fi fost gandul degeaba ?

Un ultim pas de data asta. Restul poate altadata. Sau poate deloc. Acrobatul pare tare obosit.

Rasaritul nu pare departe. Dar nu se stie niciodata…

Relativ inalta, relativ verde, relativ relativa.

I se considera imperfectiunile/ Una cate una.

Relativ in ordine, relativ binar, relativ complet.

I se expun detaliat defectele/ In sir.

Sir fara cap, sir fara coada, sir.

Se enumera punctele slabe/ Multe. 

Relativ analizate, relativ criticate, relativ binevoitor.

Se propun in final piste/ De ameliorare.

Relativ inovatoare, relativ diferite, relativ imposibile.

Se priveste inca odata apusul/ De pe o culme.

Relativ in ceata, relativ lung, relativ degeaba.

Apusul nu mai e / A cazut noaptea.

Se va reitera totul maine/ Pe seara.

Pentru miercurea fara cuvinte, o initiativa lansata de Carmen.

Recomand: Aniela, Vulturesti , Perspective , Dana, Maria, Coco, Nenea, Mircea Florescu, Slowahotic, addicted, pandhoraa, lumea lui Alexandru , Ninu , Pishky