Viata mea virtuala nu este ipocrita. Pentu ca nu m-as putea niciodata transforma intr-un mod complet si de nerecunoscut indepartandu-ma de autentica si mult prea cunoscuta-mi starea de a vedea si de a simti lumea. Ma intreb de multe ori cine se poate ascunde in spatele vorbelor pe care mi le citesc si mi le interpretez citindu-i pe ceilalti ?
Cat de aproape de adevar imi este interpretarea construita despre lumea citita ? Cate fantome imaginate imi bantuie degeaba cosmaruri fara rost ? As vrea sa pot strapunge misterul virtualitatii in spatele mastilor construite din piesele unui puzzle imposibil de reconstituit odata imprastiat. Nu pot decat sa tac si sa constat ravagiile uraganului “mizerii fara rost” si sa ma intreb ingrozita in cat timp ne vor disparea toti visatorii ? Vorbe fara chip si fara sunet, vorbe spuse la manie sau poate doar cu o fina nuanta de umor pierduta undeva pe drum, vorbe prea taioase pentru a fi aruncate fara solide argumente. Vorbe pierdute in neant si recuperate cu cel putin o farama mai putin. Acea farama din adevarul lor initial pierdut in virtual. Dâre de sange lasate gratuit posterioritatii in cursul unui joc macabru de-a “puterea vulgara si virtuala” unde cel mai taios si aruncat fara rost castiga prin abandonarea delicatului filozof mult prea vertical si rational in fata lasitatii ascunse in spatele unor “doar” cuvinte. M-as bucura sa pot gasi leacul vindecator al molimii ce ne omoara in fiecare zi, putin cate putin, bunul simt al autenticitatii nedeformate. M-as bucura sa-i pot convinge pe cei deja retrasi din joc sa poata rezista inca o clipa netrebniciei macabrilor papusari intentionat dezgoliti de orice rest din fragilitatea si gingasia ce i-ar mai putea reda lumii reale.
Viata mea virtuala nu este ipocrita. Sunt si voi continua sa fiu in stransa legatura cu mine, cea reala.
Ganduri extirpate dintr-o poveste reala , inspirate de cuvintele din duzina lui psi si preluate de sara, grig, tiberiu, scorpio , valentina , cristian , cita
Frumos spus. Multumesc.
Adevarul este ca cedam prea repede ipocriziei insuflate de ceilalti. Probabil pentru ca nu ne-am vedea terfeliti in molozul aruncat de cei pentru care vorbele sunt lipsite de sentimente.
Cedam in fata unei lupte inegale. Nimic nu e drept in viata, drept e ceea ce simtim si facem. Unora, pur si simplu, nu le place si atunci recurg la astfel de metode. Asta nu ii face mai puternici, dimpotriva.
curios este că mă lupt cu mine de câteva zile să scriu un post al cărui titlu se numește “cronica unei ipocrizii anunţate” şi nu prea îmi iese ce aş vrea să spun, nu se leagă cuvintele, nu cu tăria pe care aş vrea-o… eu în faţa ipocriziei am o singură reacţie: o ignor, o şterg, îi întorc spatele. nu pentru ea simt, trăiesc, scriu, gândesc… ci pentru o mână de oameni buni care sunt buni şi în real, dar şi în virtual.
Psi , reactia ta in fata ipocriziei este exact reactia pe care o adopt si eu. Ii las sa-si traiesca viata asa cum le face placere incerc sa nu interferez prea mult cu astfel de oameni. Cand vad insa ca ai cu “gura mare pe net” (nu le pot spune ipocriti fiindca nu ii cunosc in viata reala) arunca cu noroi si vulgaritate in toate partile provocand retragerea din virtual ale celor cu o anumita verticaliate , zau ca ma doare inima.
da, ai perfectă dreptate. de aceea, cred eu, ar trebui să luăm atitudine, să arătăm că ne pasă de cei care chiar au ceva de spus…
sunt însă sigură că “gura mare pe net”, oricine ar fi de fapt personajul, are în realitate o existenţă searbădă, sterilă, poate chiar dominată de alţii.
Probabil , ca vorba din batrani spune bine “cainele care latra nu musca” . Relativ la atitudine , marsul a pornit !
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- hamlet
Pingback: Vorbe de duzina « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Duzina de cuvinte-Fantoma « Cataratorii
Pingback: Duzina de cuvinte – Who it is Mircea Dinescu ? | La Grig ...un blog cu bun simţ!
Pingback: BunDeCitit.ro
Pingback: Cutia cu Maimute » Blog Archive » Duzina de cuvinte – ?
Pingback: Duzina de cuvinte: Misiunea « My virtual Outback
Si mie mi s-a intamplat sa fiu agresata de tipul asta de caini din virtual.
Atata durere se simte in spatele vorbelor lor! Atata frustrare, debusolare, dorinta de a iesi si ei in fata – fie si cu o jignire!
Cat despre ipocriti… si ei au durerile lor… Ipocrizia esta boala pe care romanii au contratat-o in vremea comunismului! E aproape o maladie infectioasa natoinala!
Daca esti luat pe nepregatit, doare , daca esti putin “obisnuit” cu mafia internetului vei stii la ce sa te astepti si cum sa reactionezi. Este adevarat ca primul atac te cam ia pe nepregatite , mai ales cand este complet gratuit. Odata ce ai identificat tipurile de comportamente si genul de reactii la care te poti astepta , totul va deveni “banal” . Ca si in viata reala. Ai dreptate cu ipocrizia .
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Cu duioșie despre Mircea Geoană ! partea a II a « Dictatura justitiei
Interesantă problemă ai ridicat. Eu sunt fericită pentru că n-am întâlnit ipocrizie pe net. Sunt sătulă de cea din viața reală.
Îți doresc să nu te schimbi pentru că alunecarea se face foarte ușor.
Nici o grija , sunt sub “control medical” , indopata cu tot felul de “leacuri” conra ascunderii eu-lui real. Am fost invatata sa nu mint (ca primeam bataie;-) cum m-as mai putea schimba acum ? Problema cu net-ul este ca nu poti sa verifici nimic , iti poti imagina “doar ca” .
Invidiosii vor muri, dar invidia niciodata, stii cine stie să linguseasca stie si sa calomnieze.
Asta da , si mai ales sa-si ascunda greselile proprii in spatele calomniilor aruncate cu tupeu dupa vorba “cea mai buna aparare e atacul”
de multe ori trebuie sa facem ceva compromisuri in viata de zi cu zi. Sa fim ipocriti cu alte cuvinte. Macar in viata virtuala sa nu avem nici o obligatie. Poate un ping acolo …
)
Pai a face compromisuri nu inseamna a fi ipocrit.